După ce i-am prezentat pe rând pe toți bărbații pe care îi întâlneam fetelor mele, fiecare relație se termina brusc. Așa că, într-o seară, am adus acasă un „iubit fals” doar ca să înțeleg ce se întâmplă.

Au fost suficiente trei relații scurte ca să îmi dau seama că era un tipar. De fiecare dată povestea era aceeași: ne înțelegeam bine, totul părea perfect, iar în momentul în care le cunoștea pe fiicele mele — boom! — el dispărea aproape imediat. Știau de la început că am copii, nu era o surpriză. Dar după cină, urma mereu despărțirea. Am încercat să aflu motivul, însă niciunul nu mi-a răspuns vreodată.

După al treilea eșec, am decis să apelez la un coleg de serviciu. I-am explicat situația și l-am invitat la noi la cină, prezentându-l fetelor drept „noul meu iubit.” În timpul mesei, am tot ieșit din cameră, lăsându-l să interacționeze singur cu fetele. Când m-am întors, l-am găsit palid, strângând furculița cu mâna transpirată, vizibil neliniștit.

Dimineața următoare, l-am tras deoparte și l-am întrebat ce s-a întâmplat.

A oftat greu, apoi mi-a spus cu voce joasă:

— *„Uite, nu știu cum să-ți spun asta… dar fiicele tale sunt…”*

A oftat greu, apoi mi-a spus cu voce joasă:

— *„Uite, nu știu cum să-ți spun asta… dar fiicele tale sunt înfricoșătoare. M-au privit toată seara fără să clipească, mi-au șoptit lucruri pe care nu ar fi avut de unde să le știe… și, la un moment dat, cea mică mi-a spus cuvânt cu cuvânt ce am visat eu noaptea trecută. Cum putea să știe asta?!”*

Mi s-a făcut pielea de găină. Am râs nervos, crezând că glumește, dar el a ridicat mâinile, tremurând.

— *„Nu, nu înțelegi. Când ai ieșit ultima oară din cameră, am simțit frig brusc, ca și cum s-ar fi deschis o fereastră. Și atunci, amândouă au spus în cor: «Nu ești pentru mama.» Apoi au zâmbit, ca și cum… ca și cum ar fi știut ceva ce eu nu știu.”*

Am amuțit. În acea clipă, ușa camerei fetelor a scârțâit și ele au apărut în hol, ținându-se de mână. M-au privit direct în ochi, cu aceleași fețe senine, și fiica cea mare a spus calm:

— *„Ți-am spus, mami. Noi decidem cine rămâne și cine pleacă.”*

Colegului meu i-a căzut furculița din mână. Eu am rămas împietrită.

Atunci am înțeles de ce toți bărbații din viața mea dispăruseră. Și că, într-un fel înfiorător, aveau dreptate: **nu eu îi alungam… ci fiicele mele.**