„Simțea un miros ciudat în casă… dar când a spart peretele, aproape că a leșinat”

De câteva săptămâni, lui Andrei i se părea că ceva nu este în regulă cu casa lui proaspăt renovată. Un miros ciudat, dulceag, uneori acrișor, plutea în aer mai ales seara. A încercat tot: a schimbat sacii de gunoi, a spălat podelele, a verificat frigiderul, chiar și scurgerile. Nimic.

Într-o dimineață, mirosul era atât de puternic încât l-a trezit din somn.

„Gata!”, a zis el. „Trebuie să vină cineva să caute cauza.”

A chemat un instalator, apoi un electrician. Amândoi au ridicat din umeri.

Până când electricianul, un domn trecut de 60 de ani, a zis:

— Tinere, sigur vine din perete. Ai animale acolo.
— Animale?!
— Vezi zona aia? miroase cel mai tare. Îți spun eu, trebuie spart.

Cu inima strânsă, Andrei a luat un ciocan. A lovit o dată. A lovit de două ori. La a treia lovitură, bucata de rigips s-a desprins.

Și atunci aproape că a leșinat.

Mii — da, mii — de nuci, alune și semințe s-au rostogolit din perete ca o avalanșă. Podeaua s-a acoperit instantaneu ca și cum cineva ar fi vărsat saci întregi de fructe uscate.

— Doamne Dumnezeule! a strigat Andrei. Ce-i asta?!

Electricianul a izbucnit în râs.

— Ți-au făcut veverițele cămară în perete, dom’le! Asta e operă profesionistă!

Andrei nu știa dacă să râdă sau să plângă. Mirosea îngrozitor, iar nucile erau mucegăite, putrezite, unele roase. Cel mai probabil, veverițele fuseseră acolo ani întregi.

Zile întregi a curățat peretele, a spălat, a aerisit. Casa a revenit la normal, dar o întrebare îl frământa:

Cum intrau veverițele în casă?

A urcat pe acoperiș și a observat un mic spațiu între țiglă și perete, suficient cât să intre un animal mic. A reparat zona, apoi a montat o cameră de supraveghere pentru a fi sigur.

Câteva zile mai târziu, camera a surprins ceva care l-a făcut pe Andrei să zâmbească larg: o veveriță mică, roșcată, încerca să intre pe unde obișnuia — dar acum sărea confuză în jurul acoperișului, căutându-și intrarea secretă.

— Îmi pare rău, micuțo, i-a spus Andrei privind înregistrarea. Cămara ta e în altă parte de acum.

Totuși, nu i-a venit să o lase flămândă. Așa că a cumpărat o cutie de lemn, a umplut-o cu nuci și semințe proaspete și a montat-o în grădina din spate.

În fiecare dimineață, veverița venea acolo.

În scurt timp, Andrei a început să iasă cu cafeaua în curte doar ca să o vadă.

Și, cumva, între el și animăluțul care îi „invadase” casa s-a creat o legătură neașteptată — una care îi aducea liniște, zâmbete și un strop de natură în viața lui.