Am găsit aproape 15.000 de lei în pușculița fiului meu de 13 ani, Andrei, într-o după-amiază în care îi făceam curat în cameră. Am rămas nemișcată, cu cutia în mâini. De când tatăl lui murise, viața noastră fusese o luptă continuă. Eu munceam la două servicii, număram fiecare leu. Banii aceia nu aveau ce căuta acolo.

În seara aceea, Andrei mi-a spus nonșalant că după școală va merge la ziua de naștere a unui coleg. A zâmbit prea repede. Ceva nu se lega. Am sunat-o pe mama copilului. A fost surprinsă.

— Nu, nu avem nicio petrecere.

Mi s-a strâns inima. Noaptea n-am dormit. Dimineața, mi-am luat liber și am decis să-l urmăresc.

După școală, Andrei n-a mers spre cartierul colegului. A luat autobuzul. Am stat la distanță. A coborât lângă un mic centru comercial vechi și a intrat într-un magazin de electronice second-hand. L-am văzut scoțând din ghiozdan un telefon vechi, apoi încă unul. Proprietarul i-a numărat banii și i i-a pus în palmă.

Am intrat tremurând.

— Andrei.

S-a întors. A albit.

— Mamă… pot să explic.

Am ieșit afară. A început să plângă.

— Nu am furat, a spus repede. Le repar. Telefoane stricate. Colegii mi le aduc, vecinii la fel. Am învățat singur, de pe internet. Le vând ca să strâng bani.

— Pentru ce? am întrebat, cu vocea frântă.

A scos din buzunar o foaie împăturită. O ofertă.

— Pentru tine. Vreau să-ți plătesc datoriile. Te aud noaptea când crezi că dorm. Știu că ești obosită. Nu voiam să-ți fie rușine de mine… voiam să te ajut.

Am îngenuncheat pe trotuar și l-am strâns în brațe. Toată frica mea se transformase într-o mândrie dureroasă și frumoasă.

— Nu ai făcut nimic greșit, i-am spus. Dar nu trebuie să cari singur greutatea asta. Suntem o echipă.

În săptămânile următoare, am vorbit cu un profesor de informatică. Andrei a fost înscris la un club de robotică. Magazinul i-a oferit un mic job legal, în weekend. Banii din pușculiță i-am pus într-un cont de economii — pentru viitorul lui.

Într-o seară, l-am găsit dormind cu caietul pe piept. Pe copertă scria: „Planul nostru”.

Atunci am știut: nu eram o mamă care crescuse un copil prea repede. Eram o mamă care crescuse un om bun. Și, pentru prima dată după mult timp, am adormit liniștită.