Cu mâinile tremurânde, am deschis scrisoarea și am început să citesc. La început, literele păreau să danseze în fața ochilor mei, atât de tare îmi bătea inima.

„Dacă citești asta… înseamnă că adevărul a ajuns în sfârșit la tine.”

Am simțit cum mi se răcește sângele.

„Nu am fugit de tine. Nu am fugit de soțul meu. Am fugit ca să rămân în viață.”

Mi s-a făcut rău. M-am sprijinit de cutia în care găsisem scrisoarea.

„În noaptea nunții mele, am auzit o discuție între tata și cumnatul meu. Ei… planificau să mă forțeze să le cedez economiile pe care le aveam înainte de căsătorie. A doua zi, soțul meu a încercat să mă convingă să semnez transferul. Când am refuzat, a devenit violent.”

Nu-mi venea să cred. Soțul ei? Omul care plângea și implora poliția să o găsească?

„Am reușit să scap. Mama știa. Ea mi-a spus să fug și m-a ajutat. Ea mi-a spus să las totul în urmă și să nu privesc niciodată înapoi. Mi-a promis că îți va spune… dar se pare că nu a făcut-o.”

Am simțit o înțepătură în piept. Mama murise cu doi ani înainte. Niciodată nu pomenise nimic.

„Dacă ai găsit această scrisoare, ești în pericol. Te vor căuta pe tine, acum că nu mă mai pot găsi. Nu le spune că ai descoperit asta. Pleacă imediat.”

Am scăpat scrisoarea din mână. Podul părea că se învârte în jurul meu.

Exact atunci am auzit un scârțâit pe scări.

M-am oprit.

Alt scârțâit. Pași grei, apăsați, încet, urcând spre mine.

Am simțit cum mi se strânge stomacul.

— Cine e acolo? am întrebat cu o voce care nici nu părea a mea.

Nimeni nu a răspuns.

Dar pașii continuau, metodici, calculați.

În acea clipă, mi-am dat seama că cineva mai știa despre scrisoare.
Cineva care nu trebuia să știe că am găsit-o.

Am închis cutia cu un gest reflex și m-am strecurat până la fereastra podului. Pașii erau acum chiar la ușă.

M-am aruncat afară, aterizând în tufișuri, zgâriată și întinsă de durere, dar în viață. Am fugit fără să mă opresc, fără să mă uit înapoi.

La doar câteva secunde după ce am ieșit în stradă, am auzit ușa podului izbindu-se de perete.

Cineva mă căuta.

Astăzi scriu asta dintr-un hotel, cu telefonul nou și numele schimbat în acte.

Dar știu un lucru cu siguranță:

Sora mea nu a fugit. A fost vânată.
Iar acum… mă vânează pe mine.