Era o după-amiază de duminică, liniștită, când telefonul Anei a sunat brusc. O prietenă apropiată, cu vocea tremurată, i-a spus că iubitul ei, Radu, fusese implicat într-un accident rutier. Ana a simțit cum i se taie picioarele. Fără să mai gândească, a fugit spre locul indicat.

Când a ajuns, scena era de-a dreptul sfâșietoare: în mijlocul străzii, Radu zăcea nemișcat, iar câțiva prieteni stăteau în jur, cu fețe grave. Ana a alergat spre el, strigându-i numele și prăbușindu-se lângă trupul său. Lacrimile îi șiroiau pe obraji, iar inima îi bătea nebunește.

În clipa în care i-a atins mâna rece, s-a întâmplat ceva de necrezut. Radu a deschis ochii, a zâmbit ușor — un zâmbet ciudat, dar plin de emoție — și s-a ridicat încet, scoțând din buzunar o cutiuță mică.

Ana a rămas fără glas. În jur, prietenii și-au schimbat expresiile grave cu zâmbete largi, abia reușind să-și ascundă entuziasmul.

— „Ana, știu că te-am speriat, dar voiam ca acest moment să fie de neuitat. Vrei să fii soția mea?”

Lacrimi de durere s-au transformat instantaneu în lacrimi de fericire. Ana a izbucnit în râs și plâns deopotrivă, lovindu-l ușor peste umăr:

— „Ești nebun! Dar da… DA!”

Strada s-a umplut de aplauze, prietenii au scos flori și baloane ascunse, iar trecătorii, uimiți, s-au oprit să privească scena. Ceea ce părea o tragedie s-a transformat într-unul dintre cele mai frumoase momente din viața lor.