Un bărbat de 78 de ani a uimit întreg satul atunci când, după moartea soției sale, **Ana**, a ales să se mute… chiar la mormântul ei. Timp de zece ani, zilnic, fie ploaie, fie vânt, fie ger sau arșiță, el a fost acolo.

Vecinii îl vedeau stând ore întregi pe o bancă improvizată, citind, vorbind singur sau aprinzând lumânări. Mulți credeau că e doar durerea bătrâneții, o iubire dusă la extrem. Dar adevărul, spus chiar de el, i-a șocat pe toți.

— „Nu vin aici doar ca să-i plâng moartea,” a spus bătrânul, cu ochii umezi. „Vin aici ca să-i țin promisiunea. Ana și-a dorit toată viața să nu fie niciodată singură. Mi-a spus, pe patul de spital: *‘Promite-mi că vei fi lângă mine până la capăt. Chiar și după.’* Și am jurat că așa va fi.”

Așa că, după ce ea s-a stins, bărbatul și-a vândut casa, și-a luat câteva lucruri esențiale și și-a făcut din cimitirul liniștit „noul cămin.” A ridicat o mică baracă din lemn lângă mormânt, unde doarme și unde își petrece zilele.

Unii l-au privit ca pe un nebun. Alții, ca pe un exemplu de devotament nemaiîntâlnit. Dar pentru el nu contează părerile.

— „Atâta timp cât mai am suflare, voi fi aici,” a spus. „Pentru că iubirea adevărată nu se termină la moarte. Iubirea adevărată ține până la ultima bătaie de inimă.”

Și în fiecare dimineață, când răsare soarele peste crucile albe, bătrânul este acolo, murmurând povești pentru Ana, ca și cum ea ar fi încă lângă el.